Filtru de apa pe baza de tehnologie cu microfibre care elimina din apa bacteriile si protozoarele (organisme unicelulare) și care asigura apa potabila garantata oriunde va aflati. Perfect pentru activitati outdoor: drumetii, camping, excursii sau situatii de urgenta.
Oricare este lungimea excursiei sau dificultatea, este bine sa nu-ti lipseasca din dotare un cutit de supravietuire ori un briceag cu multiple functii. Este util atat pentru prepararea mesei cat si pentru taierea lemnelor de foc sau construirea unui adapost.
Îmbrăcămintea udă scade drastic șansele de supraviețuire. Transferul termic este crescut și apare imediat hipotermia. De aceea intr-un mediu outdoor echipamentul impermeabil de bună calitate este vital. Aici intră și mănușile,
Este un accesoriu foarte important atunci când ești izolat și întunericul face ca totul din jurul tău să devină un pericol. Lanternele frontale reprezintă alegerea inspirată pentru activități în care uzul ambelor brațe este cât se poate de vital. Utile atât pentru drumeții cât și pentru activități casnice, în medii slab luminate, lanternele frontale se dovedesc a fi extrem de practice.
Ușoară, subtire, rezistentă, folia de supraviețuire nu trebuie să lipsească din niciun rucsac. Te protejează de frig, hipotermie, de soare, o poti folosi ca element de semnalizare, poți colecta apă.
Dacă vă aflați într-o situație de supraviețuire, cu siguranță veți avea nevoie de frânghie care să vă ajute să creați adăpost sau să vă extrageți de locuri înguste. Indiferent dacă trebuie să vă legați sacul de mâncare de copac pentru a nu-l lăsa la îndemâna animalelor sălbatice sau să trageți lemnele pentru adăpost cătiva metri de coardă pot face diferența.
Preparare rapida si ușoară; pur și simplu adăugași apa fierbinte în folia proprie și după câteva minute puteți savura mâncarea caldă. Produsă prin liofilizare – procedeu de conservare ce constă în uscarea produselor alimentare la o temperatură sub zero grade în camere de vid asigură un termen de valabilitate foarte mare. Poate fi exact aportul de energie de care corpul tău are nevoie să treacă de perioada critică.
Instrument functional pentru a aprinde arzătorul sau focul în orice condiții de vreme, vital atunci când sunteți obligat să petreceți o noapte sub cerul liber. Să nu lipsească niciodată din trusa de prim ajutor: în caz de urgență un foc vă poate salva viața. Cu ajutorul focului sau fumului puteți transmite semnale pentru echipajele de salvare. Focul vă oferă protecție (de animalele salbatice), căldură, posibilitate de uscare a echipamentului, puteți găti, sau este cel mai simplu și sigur mod de a transforma apa nepotabilă în apă potabilă. Metodele traditionale: chibriturile și bricheta nu vă sunt de folos în caz de vânt puternic, la temperaturi joase sau conditii umede.
Ce cort să-mi cumpăr? Află de la Maia Outdoor cum să îți alegi cortul potrivit în acest sezon.
Un cort bine ales îți va oferi confort indiferent de destinația aleasă
Fie că vei merge într-un camping amenajat sau pe crestele munților, cortul este “casa ta” atunci când ești departe de casă. Acesta te protejează de factorii externi – vânt, ploaie, zăpadă și …de țânțari :). Un cort bine ales îți va oferi confort indiferent de destinația aleasă. Dacă mergi cu mașina sau cu rucsacul în spate există un model de cort pentru fiecare.
Top 3 idei de start în alegerea cortului
Gândește-te la principala activitate pentru care utilizezi cortul – vei merge împreună cu familia la relaxare sau vei străbate potecile și campa în diferite locuri; în funcție de aceasta te vei putea axa pe design-ul cortului și caracteristici: greutate, structură, montare-strângere rapidă, spațiu interior, etc.
De cât spațiu vei avea nevoie pentru echipament; De exemplu dacă mergi și iarna cu cortul atunci cu siguranță echipamentul va ocupa ceva mai mult spațiu.
Care este bugetul de achiziție – desigur un factor important; dacă îl vei utiliza frecvent, atunci poți alege un model din gamele superioare ( Trekking – Mountain) care va avea și o durată de viață mai mare și va necesita mai puține reparații și costuri suplimentare.
Ce cort să aleg?
Pentru camping-urile amenajate un cort de familie este o alegere recomandată. Acolo unde greutatea și dimensiunea nu sunt o grijă, cortul poate sa fie cât mai spațios, cu mai multe încăperi și spațiu pentru living.
Dacă ai de parcurs un traseu până la zona de campare atunci poți opta pentru un cort de trekking. Acesta va avea un spațiu mai mic dar în același timp și o greutate redusă și dimensiuni compacte, fiind mult mai ușor de transportat.
Dacă te aventurezi pe crestele munților, pe trasee lungi sau în ture de iarnă atunci cortul tău trebuie să fie unul rezistent, cu un profil jos și o structură stabilă. Corturile montane sunt proiectate pentru condiții meteo dificile și sunt rapid de ridicat.
Ce formă să aleg pentru cortul meu?
Forma de dom – este mai des întâlnită la corturile de familie și la unele de trekking; corturile cu această structură oferă înălțime și spațiu generos la interior fiind recomandate în genearal pentru zonele de campare amenajate.
Forma tip tunel – asigură deasemenea spațiu la interior; un plus al acestora este că au nevoie de mai puține bete si au astfel o greutate mai mica și sunt rapid de ridicat. Totuși pentru condiții meteo dificile au nevoie de ancorare suplimentară.
Forma geodezică – se aseamănă cu cea de dom având însă o poziționare a bețelor diferită pentru a crește stabilitatea și rigiditatea. Corturile cu formă geodezică sunt de obicei autoportante (stau și fără ancorare), pot avea o greutate mai mare. Avantajul lor este că pot fi ridicate și fără folia exterioară în zilele foarte călduroase.
Ce caracteristici trebuie sî aibă un cort?
Folia exterioară – este stratul exterior al cortului, cel care intră în contact direct cu factorii externi. Materialele din care e realizată folia sunt de obicei Nylon (mai performant) sau poliester (pentru gamele de familie sau trekking). Urmărește ca materialul să fie tratat cu un strat de PU (poliuretan) sau silicon elastomer pentru o mai buna protecție la apa iar cusăturile să fie lipite.
Folia interioară – poate fi realizată dintr-o gama varianta de materiale de la plasa (pentru extra ventilație) până la nylon și poliester (pentru durabilitate și protecție in climate mai reci). Toate foliile interioare sunt menite să asigure o bună ventilație pentru a reduce condensul. Unele sunt realizate din materiale mai deschise/închise la culoare pentru a maximiza sau diminua lumina.
Bețele cortului – influențează mult greutatea, stabilitatea, durabilitatea dar și costul unui cort. Betele din fibră de sticlă sunt mai accesibile și utilizate de obicei la modelele de bază. Corturile dedicate au bețe din duraluminiu, mai ușoare și rezistente decât cele din fibră de sticlă, dar și costuri mai mari.
Folia la sol – poate influența greutatea totală a cortului în funcție de materialul din care este realizată.
Ce caracteristici trebuie să aibă un cort
Te așteptam la Maia Outdoor și online să vezi oferta completă de corturi și accesorii pentru zile pline de relaxare din camping și până în vârf de munte.
De cand am inceput sa merg pe munte mi-am promis ca o sa ajung in Muntii Retezat, incurajata de opiniile celorlati muntomani, ce descriau Retezatul de o frumusete deosebita. Doar ca drumul de la Piatra Neamt in diagonala tarii nu e chiar unul scurt si nicidecum unul doar de un week-end.
Profitand insa de mini-vacanta de la mijloc de august si de vremea deosebita, nici nu a mai trebuit sa ne intrebam pe ce munte vom merge. Am pregatit, ca de fiecare data si cu acelasi entuziasm: rucsacul, cortul, sacii de dormit si tot echipamentul pentru un week-end de relaxare in camping si am pornit sa fac cunostinta cu Muntii Retzat.
Drumul de la Piatra catre Clopotiva/ Rausor ne arata cam 6 ore, legand cateva autostrazi. Cu pauze si trafic aglomerat am plusat la 7 ore drumul spre munte, dar tot a fost timp suficient sa facem un mic ocol – sa ne incalzim muschii pentru traseele mai lungi – spre Cheile Turenilor, mai mici si mai putin populare, aflate in apropierea Cheilor Turzii.
Foarte spectaculoase de sus dar foarte bogate in vegetatie de pe firul apei (un pic chiar prea ascunse as indrazni sa spun). Traseul prin chei este amenajat cu cabluri si trepte, o adevarata provocare pentru mainile mele lipsite de forta 😊.Per total a fost o escapada placuta si racoroasa pentru o zi de vara. Mai multe despre Cheile Turenilor regasiti aici.
Va recomand atentie si incaltari adecvate pentru stanca.
Din racoarea cheilor am sarit in racoarea din masina si am calatorit direct spre camping. Am ales sa campam la Retezat Retreat Camping – un camping linistit, cu semnal slab la telefon dar cu Wifi si…spre bucuria mea…cu catel si pisica. Camping-ul este inca “in formare” dar spatiile pentru campat sunt foarte aranjate si curate, un numar limitat de bai (momentan) iar pt gatirea mesei in camping e util sa ai o masuta / scaune. Daca ai obiectivul fixat pentru munte, atunci te vei odihni minunat in acest loc.
Bonus: deschiderea minunata iti va oferi o vizionare perfecta a Caii Lactee si a milioanelor de stele. Noi am profitat de week-end-ul cu Perseide si ne-am pus multe dorinte.
Nu pot sa nu va povestesc de ei:
Am ramas la camping 2 nopti si, asa cum am descoperit in ultima vreme, nici un camping nu e complet fara un mustacios mic sau mare. Aici erau 2 mustaciosi mari (foarte mari) si plini de iubire cu numele de Bingo – deosebit de interesat de ce se serveste la fiecare cort si Arno – un pic mai timid dar cu chef de joaca cu colegul lui. Ambii au avut un mare noroc in viata, fiind salvati de pe munte si ingrijiti de proprietarul campingului.
Pe langa cei 2 mustaciosi mari a aparut si unul mic si torcaicios, la fel de curios la fiecare punga care se auzea fosnind pe langa cort. Avandu-l in spate pe Bingo, tupeul mustaciosului mic…era pe masura.
Revenind la munte 😊 – caci despre animalute as putea sa povestesc pana maine. Pentru ca ziua de drum a fost sambata, duminica a fost ziua de plecare spre varf. Pentru aceasta tura in Retezat am ales traseul Rausor – Varful Retezat si retur.
Noi matinali, ca de obicei, am plecat din camping catre Rausor (eram cam la 15 km distanta de statiune) si am pornit urcarea pe la ora 08.00. Si ce urcare…din aceea care sa iti trezeasca inima, in caz ca ramasese adormita pe la cort. Eram pregatita psihologic si la picioare pentru o zi lunga (ma gandeam la vreo 8-9 ore). Auzisem de traseele din Retezat ca sunt mai lungi. Mai repede decat am crezut am iesit din padure, in ceea ce credeam a fi golul alpin, dar mai degraba as zice in “golul alpin deltic”. O vegetatie atat de bogata la iesirea din padure…cu flori si brusturi si zumzait de albine de zici ca intrasem intr-o stupina.
Ma tot gandeam unde sunt pietrele Retezatului de care tot auzisem. Ei bine, dupa ce am iesit din jungle alpina am ajuns brusc in lumea stancilor…si, dupa vederea mea, am zis ca merge repede acest pasaj. Am constatat insa ca unele lespezi erau mai mari decat mine si am avut ceva de luptat cu traversarea lor.
Nota: va fac o mentiune – o tehnica de parcurgere a acestor lespezi – cu incredere, echilibru si papuci buni. Eu…am avut papuci buni, increderea si echilibrul le-am gasit ocazional, in special pe dalele mari. Cele mai ascutite m-au cam incetinit. Sa porniti in Retezat cu bocanci in picioare, cu talpa aderenta si care sa va asigure suport gleznei si stabilitate.
Primul “rau” de pietre l-am trecut si am ajuns la bifurcatia catre Lacul glaciar Stevia sau varful Retezat. Am lasat lacul pentru intoarcere si am profitat de cerul senin sa prindem un peisaj deosebit pe varf. Si am tot urcat si urcat peste rauri de pietre si in zig-zag pana la saua Loloaia…cand mi s-au terminat bateriile, fix cand incepea urcarea catre varf.
Am mai avut ture cand s-a terminat energia pe la jumatatea traseului sau dupa o portiune solicitanta si atunci apelez la rezerva de zahar din rucsac (se accepta chiar si in diete 😊 ).
Pe langa pachetelul pentru varf si sticla de apa, va recomand sa aveti intotdeauna la voi un baton energizant. Eu functionez cu Twix, Mars, Bounty, Snickers (si nu fac reclama) – ceva sa fie dulce si sa aiba si o sursa de grasime: cocos, arahide, etc. Pot face minuni cand va simtiti epuizati sau inaintea unei urcari.
Dupa scurtul popas glucidic am pornit urcarea abrupta catre varf, nu inainte de a traversa un nou sir de pietre. Privelistea se deschide acum catre vf Peleaga si vf Papusa in stanga urcarii noastre iar in dreapta, jos in vale, mititel se vede lacul Stevia – oare o sa mai am energie si pentru el? Deja ma gandeam ca trebuie sa revin in Retezat si pentru varful Peleaga si lacul Bucura – dar mai intai sa ajung pe varful de astazi. Urcarea e pieptis si eu ma gandeam deja, oare cum o sa cobor?!? 😊 sa nu alunec (dar…mai e si pana acolo).
Batonul de ciocolata si-a facut efectul maxim pe urcarea finala si iata-ma ajunsa pe platoul retezat al varfului, printre nori in miscare, soare si pietre si alti cativa temerari.
E splendind in Retezat. Greu…dar frumos. Cum altfel sa apreciezi asa spectacol daca nu ai depunde un efort pentru el. Din nou am fost norocosi si am avut parte de vizibilitate si sincronizare perfecta – dupa cateva poze cu si de pe varf, peisajul a inceput sa se inchida si norii sa se adune.
Coborarea a fost…cu grija si cu mainile tot pe stanca (Atentie sporita recomand tuturor!) si…destul de rapida. In mai putin de 1 ora eram din nou la intersectia catre Lacul Stevia, unde am ezitat un minut, de fapt genunchii mei…dar i-am motivat spunandu-le ca nu vom mai veni pe aceasta parte a muntelui data viitoare. Si am ajuns si la lac, traversand lespezi si mai mari de data aceasta.
Nu va imaginati ca este un munte imposibil. Traseul este ceva mai solicitant dar poate fi parcurs cu echipamentul adecvat pe parcursul unei zile (nu uitati sa consultati si prognoza meteo). Pentru mine, fiind prima data, a fost impresionant si de aici toate reactiile mele de mai sus.
Cateva poze ici, cateva poze colo…marmote nu am vazut, dar le-am auzit (era prea multa lume) si am ajuns in nou la marginea padurii, pe coborare si ce sa vezi – iar s-a terminat rezerva de energie, chiar si aceea suplimentata. Am mai luat un “boost” mic ambalat si tot la vale direct.
Traseul nostru a fost fix 6 ore – 3 ore la urcare si 3 ore la coborare, si desi am fost in graficul de pe marcaje, as zice totusi sa plusati la timpi cand va aceti planurile de traseu. Noi nu am avut rucsaci grei si am mers repejor.
Ne bucuram de munte dar si de relaxare, si e important sa le combinam, astfel ca dupa-amiaza alaturi de Bingo, Arno si pisicul de camping (a carui nume nu l-am aflat) a fost o adevaata desfatare.
Planul era ca a doua zi sa facem un traseu si in Parang (culmea…nici acolo nu am apucat sa ajung pana acum) dar maretia Retezatului a lasat ceva urme “musculare” si am ales putina istorie (la Sarmisegetuza Regia) in locul traseelor montane. Pe data viitoare am deja planul de traseu.
Cu siguranta nu va pot spune ca am strabatut Muntii Retezat, ci doar o frantura din ei, dar ce va pot spune sigur este ca muntele acesta este unul deosebit, unic si care trebuie revazut.
Zilele de week-end ne poarta de cele mai multe ori pe carari de munte, iar una dintre destinatiile cele mai dragi noua este Piatra Craiului despre care va povestec astazi in Jurnalul de tura.
Masivul Piatra Craiului a devenit Rezervatie naurala inca din 1938 iar in 1990 a fost declarant Parc National in principal cu scopul conservarii ecosistemelor. Este o minunatie de munte la care ma intorc cu drag de fiecare data si care nu inceteaza sa ma uimeasca la fiecare traseu.
Week-end-ul trecut, desi timpul a fost limitat, am poposit la poalele maretului Crai cu planul de a face un traseu nou pentru mine, nu foarte dificil.
Nota: va fac mentiunea ca Piatra Craiului ofera trasee tuturor pasionatilor de miscare, indifferent de nivel – de la drumetii usoare pana la trasee tehnice, trasee de alpinism, catarare sau trasee de Bicicleta.
Itinerariul nostrum pentru ziua de sambata avea plecarea de la Casa Folea pana pe varful La Om (2238m), cu trecere pe la cele 2 refugii – Grind 1 de la baza si Grind 2 – de sub carf. Si cum ne place sa fim matinali in pornirea pe traseu, am ales sa plecam la munte de vineri seara si sa campam in Bran de data aceasta. Am gasit un camping foarte linistit, unde am fost incantata sav ad foarte multi turisti straini – la cort sau cu rulotele. Singurul zgomot in noapte a fost cel al ploii care ne-a pus la testare impremeabilitatea cortului si ne-a fortat sa il strange mud de dimineata.
Obs: Primul lucru pe care vi-l recomand cand ajungeti acasa dupa o tura cu ploaie este sa nu uitati sa puneti la uscat echipamentul – cortul si chiar si sacii de dormit care pot abosbi umiditate.
Asadar am ascuns cortul ud in masina pentru moment, si am pornit catre satul Pestera, sus pe drum serpuitor. A fost prima data cand am ajuns aici si a avut motive de uimire. Sa ma uit in fata catre Crai…sa ma uit in spate la Bucegi. Colt deRai e zona aceasta, va spun. Si o simpla plimbare pana in acest loc e o incantare. Noi continuam insa spre altitudini mai mari astazi.
Nu am parcurs tot drumul pana la intrarea in traseu, ci am ramas cu masina la limita asfaltului (ultima portiune a devenit practicabila pentu masini mai inalte mai degraba), si am pornit la pas de inviorare. Sa va zic ca a fost cald? Nu va mai zic…desi era abia 8.30 dimineata abia asteptam sa ajung la padure.
Traseul nu este unul dificil pana la refugiul Grind 1 si m-am bucurat sav ad ca este foarte frecventat pentru plimbari in familie. Pana la refugiu, la pas lejer traseul are cam 2.5 ore, dupa care urmeaza partea de urcare sustinuta pe poteca cu pamant si apoi grohotis.
Pentru noi ingrijorarea in acesta tura a fost pe de o parte Soarele si ploaia de vara anuntata pe dupa-amiaza, pe de alta parte. Am marit pasul si am parcurs ceva mai repede drumul pana la refugiu, pentru a nu avea parte de soare si caldura la urcarea catre varf, care este doar in zona deschisa. Efortul la urcare si caldura coplesitoare, chiar si la munte, nu fac casa buna. Dar ce sa vezi, Craiul ne-a venit in ajutor de aceasta data. Negura diminetii urca si ea catre inaltimi si traseul catre creasta l-am parcurs in ceata. Nu ne-am putut lauda cu poze in aceasta iesire, dar a meritat compromisul pentru a putea urca cu energie.
Dar, asa cum spunea, Piatra Craiului ma surprinde de fiecare data si in apropiuere de creasta am ajuns sa exclam WOW de cel putin cateva ori in nici 5 minute. Primul a fost langa capra neagra cu care ne-am intersectat pe poteca. Am mai vazut capre negre, dar cea de astazi era mai curioasa decat noi, sa vada pe unde o ocolim, caci ea nu s-a ferit de noi. Iarnoi, ne-am abatut frumos pe lateralul potecii pentru a nu o deranja – ele sunt cele care au prioritate aici. Desi era foarte aproape de ea aparatul foto tot nu a vrut sa focuseze din cauza cetii. Putin mai sus am avut maim ult noroc cu o a oua capra neagra care a venit tot inspre noi.
A focusat in schimb aparatul cativa metrii mai incolo pe traseu unde am dat de primul buchet de flori de colt din acest sezon sim ai apoi, tocmai cand ma intrebam de ele, si de vestitele Garofite ale Pietrei Craiului.
Un pic obositi dupa urcarea finala si cu niste soricei in stomac care faceau galagie am avut senzatia ca parca se lumineaza si ceata se risipeste. E o stare deosebita sa urci prin ceata si cand ajungi pe varf peisajul sa ti se deschida. Te simti privilegiat!
Va incurajez sa mergeti pe acest traseu pentru ca in cuvinte nu va pot descrie complet frumusetea.
In putinul ragaz de soare de pe creasta am simtit arsura verii si ne-am bucurat inca odata ca nu am strabatut ultima portiune in soare. !! Trebuie sa fiti atenti cu apa in Piatra Craiului pentru ca sursele de apa sunt limitate, mai ales in zona inalta. Si pentru ca eram cu ochii pe ceas dar si pe nori de pe cer (am mai patit-o noi cu furtuna pe creasta, povestea o poti citi aici) am coborat pe acelasi traseu intersectandu-ne cu multi care inca erau in urcare sicare ne intampinau cu celebra intrebare: “ Cat mai este?”
Recomand intotdeauna pornirea cat mai matinala pe traseu, consultarea prognozei meteo si trio-ul de baza al echipamentului: bocanci, geaca de ploaie si rucsac adecvat. Atentia la coborare ar trebui sa fie la dublu, si va spun asta din experienta. Grohotisul Craiului este o provocare pentru stabilitate, dar portiunile cu pamant si iarba au avut pana la final si un impact “viziual” si asupra pantalonilor mei – alunecarea fiind o problema serioasa. Cand esti oboist poti fi mai neatent.
Norii s-au lasat tot mai jos pe masura ce am coborat iar poza de final nu am mai facut-o – dar asta este un semn clar ca Piatra Craiului mi-a ramas datoare si ca trebuie sa revin cat mai curand pentru un traseu aici.
Daca nu ati vizitat pana acum Parcul Piatra Craiului trebuie neaparat sa il puneti in plan pentru urmatoarea iesire in natura. Pana atunci, sa aveti Carari cu soare!
De mult nu am mai scris o fila de jurnal, si nu pentru ca nu am fost activa, ci mai degraba pentru ca nu am mai ajuns pe meleaguri noi sau la altitudini mai mari.
Week-end-ul trecut a fost unul programat pentru munte inca de la inceputul saptamanii iar gandul imi era deja la cort in Plaiul Foii cu creasta Pietrei Craiului in obiectiv. Vremea insa nu a fost de acord cu planurile noastre iar joi dupa-amiaza, intr-o cautare pe Meteoblue (where to go – sa eviti ploaia) am primit ca destinatie Muntii Macin. OK, acolo mergem!
Ziua 1 – Un drum si o intalnire marcanta la ceas de seara
Am mai fost in Muntii Macin, in facultate, in practica din anul I – indepartata istorie…cat sa nu mai tin minte nimic. Drum lung de la noi din zona, dar perspectiva unei seri la cort a scurtat timpul, iar trecerea rapida cu bac-ul la Braila a fost un bonus.
Sfat extra util: va spun din capul locului, mergeti la Braila pentru a traversa Dunarea. Experienta de retur de la Galati are doar un “dislike” din partea mea – asta daca aveti planuri de Macin in perioada imediat urmatoare, pana la inaugurarea mult asteptatului pod rutier.
Revenind la drum, am pornit in jurul orei 14.30 din Piatra Neamt si pe la ora 19.30 eram deja parcati in locul de camping de la poalele Culmii Pricopanului. Nu cred ca a durat mai mult de 10 minute sa montam cortul, sa scoatem scaunele si masuta si…relax. Caldura mare…dar eu una nu ma plang. In fata noastra Culmea Pricopanului se ridica intr-o combinatie de deal domol cu stanci si imaginea unei pajisti alpine. In spate…lanuri de grau si porumb se amesteca intr-o combinatie cromatica de galben si verde, pe care eu personal o ador, inchisa la orizont de un soare portocaliu in apus. Mirific…momentan.
In paduricea ca o oaza de la intrarea in traseu, chiar langa locul de campare era o atmosfera electrica. Recunosc ca prima data m-am uitat dupa stalpi de electricitate (desi nu ar fi fost greu de reperat 😊) pana sa deduc ca zumzaiala ca unui stalp de inalta tensiune sa vina de la greieri. Greieri am mai auzit, dar am aflat abia a doua zi de ce era intensitatea atat de mare. Va povestesc mai incolo despre intanirea magica…
In aceasta coloana sonora de zeci de mii de volti (sau picioare) se auzea ici colo si cate un bazz bazz de tantar. Am realizat abia la destinatie ca nu am luat nimic contra lor, dar, avand in vedere ca era doar ici, colo cate unul am zis ca o aa le facem fata. Gresit!
Cred ca acei unu, doi tantari de ne-au dat tarcoale la apusul soarelui erau iscoade, pentru ca adevaratele trupe sa iasa la atac odata cu aparitia primelor stele. In zadar mi-am planificat sa vad Calea Lactee (mai ales ca luminile urbane erau foarte departe). Mai in gluma, mai in serios am ajuns si la sfatul mamei “te bagi in masina, inchizi geamurile si…te uiti la stele”, doar ca la un moment dat trebuie sa mai si respiri 😊 si atunci astia micii ataca. Desi am rapus si noi cativa ne-am declarant invinsi si ne-am refugiat in cort. Sa vada ei Calea Lactee in seara asta…eu in alta zi.
Sfat util: nu uita niciodata sa pui in rucsac si Autan-ul sau chiar ceva mai concentrat pentru zonele mai joase de relief si in apropierea apei. Sigur nu il mai uit. Aaa si inca ceva, ce am descoperit in a doua seara…aplica generos Autan si sub tricou, pantaloni …peste tot, pentru ca hainele nu le opresc…setea.
Despre echipamentul de camping, avand in vedere perioada din an in care ne aflam am ales cel mai subtire sac de dormit, cu o temperatura de confort pe la +7…+11 grade, ar fi mers si fara el…dar personal nu pot dormi daca nu sunt acoperita cu ceva.
Desi week-endurile sunt pentru voie buna, relaxare si uneori un pic de leneveala, in Macin am ales sa pornim de dimineata pe traseu, pentru a evita canicula anuntata in timpul zilei si oboseala. O sa spuneti ca la asa altitudine mica, nu are cum sa fie greu. Va zic ca DA. In soare puternic chiar si un deal poate aduce provocari si nu trebuie subestimata insolatia.
Daca va ganditi ca nu am avut la mine nici crema de soare…ei bine nu, aceasta a fost prima pe care am pus-o in rucsac. M-am temut de soare (sunt patita) dar am uitat de tantari.
Ziua 2 – Amintiri post-belice si gasirea taramului magic
Am pornit la 7.30 pe traseu dupa cafeluta bauta la primus, cort strans si masina parcata la umbra (pentru cam fix 10 min 😊).
Traseul zilei era gandit la 3h – 3 1/2h dus intors, respectiv urcat pe culme si retur pe la baza. Prima portiune din traseu, paduricea de la baza culmii, am traversat-o in cateva minute, desi as fi vrut sa fac cateva poze la spinii care aratau ca niste cactusi din desert. Dar ghici cine se ascundea aici de soarele ce crestea in intensitate? Bataloianele cu trompe piscatoare. Se pare ca am intrat in ascunzatoarea lor si am fost nevoiti sa marim pasul si sa iesim imediat de acolo.
Odata iesiti din padurea bazaitorilor am ajuns in culmea golasa a Pricopanului. Va spun sincer ma asteptam sa gasesc un peisaj secetos, aproape de savana, dar in schimb am gasit o varietate de flori si culori, imprastiate printre trovanti si stanci. La putin timp dupa iesirea in “golul alpin dobrogean” – si spun asta pentru ca peisajul este unul similar dar mixat cu temperaturi ridicate si o usoara salinitate – m-am oprit sa dau prioritate unui gandac mare in mijlocul cararii. Am crezut initial ca e o caradasca, doar ca ii lipseau clestii, si la o privire mai atenta am descoperit ca “micul balaur” era de fapt un greiere, un mega greiere. Nu stiu ce mananca insectile astea pe aici dar iau proportii fantasmagorice. Acum am inteles de ce un simplu “cri cri” de greier are alti decibeli aici. Las mai jos portret de mic electrician.
Dupa ce m-am lamurit cu ce fel de insecte am de-a face pe aceste meleaguri, ne-am continuat urcarea si dupa scurt timp (30`) am ajuns in zona de creasta, indreptandu-ne catre crucea Macin ce strajuieste primul varf. Traseul urca si coboara nu foarte abrup iar timpii de parcurgere sunt relatie scurti intre varfurile culmii.
Echipament: va recomand o pereche de semighete pe aceasta poteca – chiar si de piele; modelul meu de alergare cu plasa a fost foarte usor si respirabil dar am cules o gramada de spice, de zici ca eram pernuta pentru ace si din cand in cand trebuia sa ma opresc sa le dau jos pentru ca intepau si erau ff inconfortabile daca ajungeau la interior. Sunt bune si protectiile/ parazapezile scurte de alergare.
De la cruce am pornit sa bifam pe rand varfurile Culmii Pricopanului: Vraju, Piatra Raioasa, Sulukul Mic si Sulukul Mare. Pe drum ne-am intalnit cu alti participant la trafic, Stateau cam in mijlocul cararii dar erau tare simpatici. Broasa testoasa dobrogeana este specie protejeata in Parcul National Macin si ne-am bucurat sa intalnim mai multe exemplare acolo in varful potecii. Daca pe langa prima testoasa puteam trece lejer fara sa o observ, noroc de Marian care m-a tras de maneca…”nu ai vazut nimic? “ (ce-i drept era ceva mai camuflata pentru ochii mei la marginea unui smoc de iarba) pe urmatoarele nu le-am mai ratat cu privirea. Am constatat, aproximand dupa dimensiunea lor, ca exemplarele mai tinere erau la baza muntelui iar cele mai in varsta la partea superioara. Le-a luat ceva ani sa ajunga sus 😊.
Desi planul initial a fost sa coboram dupa varful Sulukul Mare pe drumul la baza muntelui, ne-am intors partial pe traseul pe care am venit si asta pentru ca acolo sus pe culmea batea o briza placuta care mai domolea din caldura ce incepea sa se instaleze.
Nota: Nu uitati sa va luati reserve de apa la voi pentru ca se consuma repede in zilele calduroase. Traseul nu are surse de apa, desi pe harta aparea un izvor la plecarea in traseu (Fantana de leac), imediat dupa intrarea in zona parcului, dar din pacate nu am putut sa ne alimentam de acolo. Aveti sursa de apa in curtea manastirii Izv Tamaduirii de la baza.
La ora 11 am fost inapoi la masina si cred ca e cea mai buna optiune sa faci trasee matinale in Macin si sa iti aloci timp in restul zilei sa explorezi si imprejurimile.
Noi ne-am propus pentru a doua pare a zilei sa mergem la Lacul Icobdeal. E mic, atat de mic incat a trebui sa dau muult zoom pe Maps – dar e o “estenta tare”. Lacul Iacobdeal s-a format in urma dinamitarii unei galerii de granit, sunt foarte multe cariere de piatra in zona, in anul 1930 iar in urma exploziei panza freatica a iesit abundent la suprafata formand acest lac. Are aproximativ 30m adancime iar legenda spune ca apa a umplutat atat de repede galeria incat au ramas pe fundul lacului utilaje. Lacul este popular pe plan local, avand o adancime mare chiar de la mal este o atractie si un prilej de distractie pentru cei mai curajosi in arta plonjonului de la inaltime.
Accesul la lac dintre Macin este mai usor si rapid prin localitatea Turcoaia, dar cum noi povesteam de zor despre testoase si alti greieri am ratat intrarea la dreapta spre localitate si ghidati de GPS am luat-o peste deal, pe langa locul fosilifer Dealul Bujoarele, curiosi si noi si fauna din zona daca o sa ajungem la destinatie. Drumul este unul de cariera, pietruit, acceptabil, ce in final se intersecteaza cu drumul din Turcoaia si ajunge la lac. Daca ajungeti in zona aceasta a Dobrogei, puneti lacul pe traseul vostru, merita vazut.
Dupa ce am zabovit mai bine de o ora la Icobdeal si nu am rezistat tentatiei de a ne racori un pic in apa lacului (asa cum va spuneam zona este destul de animata si ai unde sa iei si o inghetata si o apa rece si chiar sa mananci) am pornit spre localitatea Greci in cautarea unui camping amenajat.
Si de data aceasta l-am lasat pe dl. Google sa ne dea sugestii si chiar la intrarea in Geci veti gasi Camping Turtle. Ne-a placut numele si pentru ca ne-au placut si testoasele din Dobrogea am zis sa intram sa vedem cum e …si e minunat, atat va zic.
E o livada de meri si ciresi ingrijiti cu mare atentie de gazda, e un loc perfect de pus cortul sau rulota. Ai bucatarie amenajata, dusuri, masute si desigur testoase – aici sunt specii de apa. Au si o mica piscina vedetele locatiei. Bonus pentru mine…au si pisici. Atat mi-a fost…nici nu am vrut sa mai vedem alte locatii. Am pus cortul si am fugit sa luam spray de lupta …anti-tantari pentru ca venea seara.
Ne doream sa facem o urcare si pe varful Tutuiatu, dar gradele nu au vrut sa scada nici la 6-7 seara, tot pe la 35 erau, si parca le resimteam in genunchii care nu mai vroiau sa “traga la deal”. Asa ca am urcat doar jumatate din traseul catre varf, suficient cat sa admiram de sus localitatea Greci, care pare ca e o oaza de verde in mijlocul desertului de spice de grau.
Ne-am intors in camping-ul cu animalute si am stat de vorba cu dl Adrian (gazda noastra) care ne-a dat cateva recomandari pentru traseul nostru de a doua zi si ne-a mai povestit din istoria locului si influentele din regiune.
Ziua 3 – Parfum de tei si stropi de furtuna
Ziua de duminica am lasat-o pentru o vizita in orasul Tulcea, in care nu am mai ajuns pana acum (…si nu, nu am fost in Delta inca) si drumul spre casa. La recomandarea dlui Adrian, din camping, am facut un mic ocol spre Valea Teilor, din localitatea Niculitel, catre manastirea aflata la baza padurii de tei – alt unicat al zonei Dobrogea. Bonus pentru noi, am prins padurea de tei in plina floare. Nu insist pe arhitectura sau detaliile istorice ale locatiei dar daca ajungeti in zona intrati in curtea manastirii. Este o gradina botanica in toata splendoarea cu o varietate de culori si plante. A meritat drumul, care e un pic mai anevoios, ingust si ceva mai aglomerat intr-o zi de duminica dimineata, cum ne-am nimerit noi, dar nu e foarte lung.
Parfumul de tei ne-a insotit pe tot drumul de la Niculitel pana la Manastirea Cocos – care m-a facut curioasa prin prisma numelui (care am descoperit ca vine de la numele dealului la baza careia se afla). Ce e interesant la manastirea Cocos? Mozaicul impresionant ce imbraca tot interiorul bisericii. E ceva specific bisericilor din Dobrogea, datorita multiplelor influente culturale. Daca sunteti in drum spre Tulcea merita sa opriti pentru o privire (fiind in zi de duminica ne-am nimerit in plina slujba si nu am putut face poze)
Am fost norocosi cu vremea pana la terminarea vizitei in Tulcea si pe lunga asteptare pentru trecerea cu bac-ul de la Galati. Urcarea pe bac a venit cu un super view asupra furtunii ce avea sa se reverse peste Galati chiar in momentul in care noi travesam orasul. De mult nu mai prinsesem asa ploaie, dar a avut si ea farmecul ei.
V-am spus o poveste mai lunga astazi dar asta pentru ca am vrut sa descriu tot tabloul pe care Muntii Macin si imprejurimile il ofera – cu relief, cu istorie, cu manastiri cu soare si tantari ei. Indiferent daca va place muntele sau marea, altitudinile grandioase sau intinderile domoale cu apa nu ocoliti Dobrogea si Parcul National Macin. Cred ca lunile mai-iunie ofera maximul acestei zonei din punct de vedere al florei. Acordati-va timp si pentru imrejurimile muntilor pentru ca vor rasplati curiozitatea.
Pana la urmatoarea fila de jurnal sa aveti spor la calatorii si Carari cu Soare.
Daca evenimentele din ultimele zile te-au facut sa te gandesti la preventie si in special la cea in caz de cutremur, iti spunem ca o serie de echiapmente outdoor iti pot fi de folos in cazul acestui tip de calamitate.
Conform recomandarilor DSU (Departamentul penru Situatii de Urgenta) ce putem face inainte de un cutremur este sa avem un plan personal de actiune si un rucsac de urgenta pregatit.
Planul de actiune in caz de urgenta include o analiza a spatiului in care ne petrecem mai mult timp (acasa, birou) – ce ar putea sa constituie un pericol in caz de cutremur, ce obiecte s-ar putea prabusi, unde e cel mai sigur loc in care ne putem pune la adapost. Deasemena planul de actiune presupune si stabilirea unui loc de intalnire ulterior cu membri familiei (in cazul in care retelele de comunicare nu functioneaza) etc.
Toate aceste informatii necesita un pic de documentare – fiind elemente de siguranta personala si sunt toate disponibile pe site-ul fiipregatit.ro
Pentru rucsacul de urgenta acesta trebuie sa iti fie la indemana in cazul aparitiei cutremurului. Iti putem recomanda un rucsac mediu ca dimensiuni 35-40l in functie si de cati membrii are familia ta. Rucsacul de urgenta ar trebui sa contina:
Apa – este important sa ai minim 4l de apa -in sticle imbuteliate, pe care sa o inlocuiesti la 6 luni; Daca ai si animale de companie nu uita sa calculezi si pentru ele un aport de apa
Alimente – compacte si usoare, neperisabile, ce nu necesita fierbere, coacere, racire. Poti alege conserve, batoane energizante, biscuiti si alimente speciale entru copii mici; din nou daca ai animale de companie nu uita sa le pui si lor un supliment
Articole de imbracaminte – poti inlcude un articol calduros: un polar, o vesta, un set de corp, sosete, o pelerina de ploaie/ geaca si o pereche de papuci compacti;
Un sac de dormit – aici iti recomandam sa alegi un sac de dormit din fibre sintetice, care sa fie compact si usor; poti opta pentru forma tip mumie sau cele rectangulare pe care le poti desface complet ca o patura.
Trusa de prim ajutor – ce include pe langa elementele standard: plasturi, bandaje, servetele cu alcool, folie de supravietuire x 2, medicamente antiseptice si analgezice si elementele personale – daca urmam un anumit tratament cronic sau avem alte retete. Este util sa avem si un mic biletel cu numele si numarul medicului de familie
Aparate utile: un radio portabil cu baterii, o sursa de lumina – o frontala cu baterii si baterii de rezerva un fluier (semnalul conventional in caz de urgenta este de fluieraturi scurte), un telefon mobil/ o cartela cablu si acumulator separat)
Articole de igiena: hartie igienica, servetele umede/uscate, trusa personala cu periuta de dinti, pasta, sapun, dezinfectant, etc), saci menajeri
Documente personale – copii dupa actele personale, numere de telefon utile. Tot DSU pune la dispozitie in format .pdf si un plan al familiei ce poate fi descarcat, completat si adaugat in rucsac. Il poti gasi aici.
Priveste rucsacul de urgenta ca pe un rucsac de drumetie, cu cateva elemente in plus, gata pregatit pentru o tura.
Nu uita sa ramai informat cu privire la modul de actiune in caz de cutremur. In cazul in care evenimentul se intampla cand esti pe munte fii atent în jur şi cauta un loc sigur, departe de pantele instabile;sunt posibile caderi de pietre, copaci ori alunecări de teren.
Pornit initial ca o afacere de familie in Polonia, brand-ul Brubeck activeaza in industria textilelor de generatii. Avand la baza tehnlogia si inovatia, Brubeck s-a axat in ultima perioada pe crearea de materiale care sa ofere confort si lejeritate celor care traiesc, lucreaza sau se aventureaza in conditii meteo extreme.
Avand la baza feedback-urile atletilor, pompierilor dar si a celor care lucreaza in mediul extern, Brubeck si-a propus sa reduca numarul straturilor de imbracaminte pe care le purtam, indiferent de sezon, si sa ne bucuram de mai mult confort si libertate de miscare.
Fibre precum NILIT Innergy sau NILIT Heat ce se regasesc in noile straturi de corp (Next Generation Baselayer), au dublu rol, de a elimina surplusul de umiditate de pe piele si in acelasi timp de a crea o izolatie termica.
Tehnologiile Brubeck
Fibrele THERMO – asemeni unei cesti de ceai cald intr-o zi racoroasa, gama Thermo ofera caldura din interior. Printre proprietatile gamei Thermo amintim:
Poate creste temperatura corpului pana la 1.15C
Un strat de corp ce creste nivelul de performanta
Protejeaza impotriva umiditatii si mirosurilor oferind o stare de confort, fresh
Produsele din gama Thermo au un croi anatomic – Confort Fit
Fibre cu efect termic – NILIT HEAT (pentru modelele barbatesti) si NILIT INNERGY (pentru dama) – ce folosesc extract din zat de cafea sau alte minerale pentru a absorbi si retine caldura corpului.
Tehnologia Active Wool – lana merino de calitate superioara, confortabila, intarita cu captuseala mesh-sport pentru maximul de confort termic si respirabilitate. Proprietatile gamei Active Wool:
Lana Merino moale (17micron grosime), placuta la atingere, cu senzatie confortabila pe piele
Fibre din lana cu uscare rapida si control superior al umezelii
Gama Active Wool regleaza termic – previne racirea sau supra-incalzirea corpului
Provine din surse sustenabile
Articole fara cusaturi (seamless) ce imbraca perfect corpul pentru confort sporit si libertate de miscare
Zone suplimentare de ventilatie
Tehnologia 3D Pro – fibre ce muncesc mai mult pentru ca tu sa te bucuri de timpul petrecut outdoor. Pentru sezonul cald Brubeck foloseste tehnologia 3D Pro Super
Primul strat de zapada a pudrat culmile montane din tara noastra, semn ca sezonul rece s-a instalat deja la munte. E timpul sa ne revizuim echipamentul pentru iarna pentru a ne bucura in continuare de miscare si drumetii.
Schimbarile sezonului se vad deja la altitudine. Nu uita sa iti revizuiesti echipamentul pentru iarna
Principalele 5 elemente din echipamentul pentru iarna ce trebuie sa le ai bine puse la punct inainte de a planifica orice iesire la munte sunt:
1. Incaltamintea de sezon – bocancii de iarna vin cu o serie de elemente suplimentare, menite sa ofera o mai buna protectie la apa, la temperaturile scazute si stabilitate pe potecile inghetate sau acoperite cu zapada/ gheata.
In sezonul rece alege incaltamintea din piele full grain sau nubuk – cat cat mai putine cusaturi (pentru a proteja mai bine de apa) si cu protectie cauciucata la varf/calcai sau de jur imprejur.
Vei observa ca bocancii de iarna vin cu o constructie mai robusta si talpa mai rigida pentru a oferi suport si stabiitate. Iar daca vei folosi si coltari tehici semi/ full-automat nu uita sa alegi si o talpa compatibila cu o astfel de prindere.
Recomandare MAIA Outdoor – intotdeauna alege incaltamintea in functie de traseele abordate. Daca in sezonul rece nu te aventurezi pe trasee inalte sau tehnice, si esti adeptul mai degraba al plimbarilor usoare si drumetiilor scurte atunci alege o pereche de bocanci clasici, confortabili si nu neparat ceai mai “scumpa” pereche tehnica. La fel si reciproca, daca tintesti tot mai sus sau pe creste mai dificile iarna aceasta, atunci asigura-te ca si bocancul este unul echipat pe masura dificulatatii traseului si nu neglija importanta acestui articol.
2. Imbracamintea termica – imbracamintea stratificata este cea care ne asigura confortul termic atunci cand temperaturile scad. Din echipamentul pentru iarna nu trebuie sa ne lipseasca
– stratul termic de baza – bluza si pantalonii de corp care pot fi atat din fibre sisntetice sau din lana merino
– mid-layerul – sau stratul intermediar – bine cunoscutele polare sau fleece-uri, mai groase sau mai subtiri. Aici alegerea depinde de fiecare in parte, de cat de friguros/a suntem, de nivelul de respirabilitate dorit si desigur de conditiile meteo ale drumetiei.
– stratul exterior – pentru sezonul de iarna echipamentul trebuie sa fie pregtit pentru a face fata conditiilor de umezeala, vant si temperaturilor scazute. Asa ca nu uita de un windstopper (si pantalonul din acelasi material)/ geaca termica sau poate o vesta si de geaca hardshell ca ultim strat.
3. Accesoriile calduroase – extremitatile sunt cele care au cel mai repede de suferit din cauza temperaturilor scazute, astfel ca iarna nu trebuie sa ne lipeasca din echipament: caciula, manusile subtiri si groase, bandana si sosetele termice.
Maia Outdoor iti recomanda sa ai mereu in rucsac cel putin o pereche de sosete in plus si o bandana in plus (una pe cap daca simiti nevoia unei venitilatii suplimentare si una la gat).
4. Accesoriile pentru zapada – pe masura ce stratul de zapada creste sau gheata se formeaza pe poteci o serie de accesorii devin tot mai practice:
– parazapezile (mai ales daca suntem primii pe un traseu proaspat nins),
– gherutele pentru bocanci (snowline-uri) ce ne asigura aderenta pe potecile de trekking sau coltarii tehnici daca ajungem in zone de creasta,
– betele de trekking sau pioletul (daca traseul este unul mai solicitant/ expus);
Accesorii de iarna – nelipsite din echipament
5. Accesoriile nelipsite din rucsac – pe principiul “iarna nu e ca vara” o serie de factori externi schimba conditiile de drumetie in sezonul rece. Lumina naturala este mai putina, temperaturile tot mai scazute si atunci este necesar sa avem in permanenta in rucsac:
Hidratarea este la fel de importanta si in sezonul de iarna dar lichidele reci nu sunt chiar pe plac atunci cand temperatura este scazuta:
– Termosul cu ceai cald devine un accesoriu nelipist din rucsac. Micile pauze de hidratare cu un ceai cald pot aduce si un bonus de “incalzire”. Atentie! Nu se recomanda consumul de alcool pentru “incalzire” pe traseele de munte.
– Trusa de prim ajutor nu pleaca din rucsac nici in sezonul de iarna, dar trebuie completata (daca nu aveai deja) cu folie de supravieturile si cel putin 2 “incalzitoare” care pot genera cateva ore de caldura in caz de nevoie.
Te asteptam in magazinul MAIA Outdoor sa povestim mai multe despre echipamentul pentru iarna si ce trasee ti-ai planificat in acest sezon.
Anul acesta, pe parcursul lunii August, Dispeceratul National Salvamont a desfasurat campania “-1” – cu scopul prevenirii si reducerii numarului de accidente pe munte. Este cunoscut faptul ca luna August este una din cele mai dificile luni din an pentru salvamontisti.
De aceea Salvamont Romania a venit in sprijinul turistilor cu o serie de articole si recomandari pentru diverse situatii ce le putem intalni in drumetiile noastre montane. Cateva exemple: alimentatia si hidratarea in turele montane, intalnirea cu fauna, protectia in caz de furtuna, cum apelam la serviciile de urgenta si cum ne comportam pe munte. Toate aceste recomandari sunt in continuare disponibile pe pagina Salvamont Romania.
Si chiar daca ne apropiem de sfarsitul lunii August – suntem indemnati sa fim in continuare responsabili in turele noastre montane, prudenti si sa respectam intotdeauna indicatiile specialistilor. Vezi aici cateva recomandari pe care le poti citi si pe blogul nostru
Dragi prieteni ai muntelui și ai 𝐒𝐀𝐋𝐕𝐀𝐌𝐎𝐍𝐓 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚, suntem aproape de finalul lunii 𝐀𝐮𝐠𝐮𝐬𝐭, cea mai grea lună din an pentru salvamontiști, o lună caracterizată prin foarte multe accidente pe munte și cu cel mai ridicat grad de dificultate. 𝗜̂𝗺𝗽𝗿𝗲𝘂𝗻𝗮̆ trebuie să conștientizăm că prevenirea accidentelor montane trebuie să fie prioritatea noastră, a tuturor, deopotrivă turiști și salvamontiști. Facem eforturi deosebite, ne pregătim permanent, reușim dotări de excepție cu echipament performant de salvare, prim ajutor și intervenție, refacem marcaje și trasee turistice, refacem sau construim refugii de salvare, baze, posturi și cabinete medicale Salvamont, facem acțiuni educative, asigurăm asistența de specialitate, facem patrulări preventive, dar avem nevoie și de sprijinul dumneavoastră pentru a avea un munte mai sigur și cât mai puține evenimente. Împreună cu celelalte structuri cu responsabilități în salvarea de vieți omenești pe munte, dispeceri SNAU 112 din cadrul STS Serviciul de Telecomunicații Speciale, cei din dispeceratele integrate /comune ISU- SAJ sau dispeceratele Salvamont județene sau cel național, echipajele de pe ambulanțele SAJ sau SMURD, echipajele de pe elicopterele SMURD-IGAV, încercăm permanent să menținem, la cele mai înalte standarde de calitate, desfășurarea activității de 𝐬𝐚𝐥𝐯𝐚𝐫𝐞 𝐢̂𝐧 𝐦𝐮𝐧𝐭̦𝐢! 𝐒𝐀𝐋𝐕𝐀𝐌𝐎𝐍𝐓 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 a lansat proiectul ”-1” prin care ne propunem ca, împreună cu dumneavoastră, să facem in luna August un pas mic, poate cel mai mic posibil, și să reducem numărul de accidente pe munte , de persoane accidentate grav care au necesitat transport cu ambulanțele SAJ , SMURD sau cu elicopterele SMURD-IGAV și de persoane decedate pe munte măcar cu o singură persoană. De peste 25 de ani, de la an la an numărul de accidente crește constant și îngrijorător și acest fapt trebuie sa fie un mare semnal de alarmă pentru noi toți. Fiți alături de 𝐒𝐀𝐋𝐕𝐀𝐌𝐎𝐍𝐓 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 în campania ”-1” și haideți să câștigăm împreună măcar un zâmbet pe fața unui turist, a familiei și prietenilor lui. Cifrele lunii August 2021 : 508 persoane accidentate pe munte 199 de persoane predate ambulanțelor SAJ, SMURD și elicopterelor SMURD IGAV 6 persoane decedate pe munte predate serviciului IML Atasam alaturat un grafic comparativ cu cazuistica lunii iulie acestui an fată de anul trecut si cresterile ingrijoratoare ale numarului de accidente montane. 𝐒𝐀𝐋𝐕𝐀𝐌𝐎𝐍𝐓 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚, salvatorii în roșu – culoarea salvatorilor de vieți, întotdeauna prietenii dumneavoastră de nădejde de pe cărările munților
Cu cat mergi mai mult in ture sau drumetii montane cu atat descoperi lucruri noi si inveti noi deprinderi. Desi nu ar parea la fel de complicat ca escalada montana sau poate alte sporturi, si drumetiile montane prezinta provocari. Nu este doar o simpla urcare pe o panta mai abrupta. Un pas gresit poate avea consecinte mai mari.
Iata care sunt principalele 10 aptitudini pe care orice drumet ar trebui sa stapaneasca inainte de a se aventura pe trasee montane.
1. Planificarea
Acorda importanta acestui aspect, pentru ca o drumetie montana inseamna mai mult decat alegerea traseului si pachetelul pus in rucsac. Daca este un traseu nou, parcurs pentru prima data ia in calcul distanta, dificultatea, cat de bine este marcat. De asemenea nu uita sa iei in calcul si alte variabile: partenerii de drumetie si ritmul lor;
Daca este o drumetie de mai multe zile atunci camparea/ cazarea intra si ea in partea de planificare. Si nu uita de conditiile meteo – verificate cu mai multe zile inainte, pe aplicatii de incredere dar si in dimineata pornirii pe traseu (foarte important!).
2. Ritmul urcarii
Gasirea ritmului perfect pentru urcare, care nu te epuizeaza de energie poate insemna un pic de antrenament, dar cu siguranta este una din aptitudinile utile in drumetiile montane. Chiar daca ai de parcurs un traseu mai lung si esti cu ochii pe ceas, “alergarea” chiar de la inceput te poate obosi si de acolo ajungi alte complicatii.
Gaseste-ti un ritm constant, in care respiri ceva mai repede decat atunci cand esti complet relaxat, dar care este sustinut si in care nu simti nevoia de a face pauza imediat. Foloseste betele de trekking si respira adanc. Pauzele trebuie sa fie pentru hidratare sau energizare, la o ora pentru aprox 10 min. Incetineste ritmul pe urcare si foloseste portiunile drepte sau coborarile pentru a te relaxa, fara a te opri complet.
3. Orientarea
Desi exista mai multe aplicati care te ajuta sa te orientezi, nu ar trebui sa te bazezi exlusiv pe dispozitivele contectat GPS sau care functioneaza pe baterii (ceas, telefon, etc). E bine sa ai la tine o harta a zonei in care pornesti, o busola si desigur sa te poti orienta si cu harta.
4. Traversarea portiunilor cu apa
Traversarea unui rau poate fi o provocare in drumetiile montane, in special in sezonul de primavara cand apele pot fi involburate. Daca este doar un mic fir de apa ce il poti trece cu bocancii sau doar cu o singura saritura atunci nu ai motive de ingrijorare; dar daca este o traversare mai mare atunci poate e cazul sa reconfigurezi traseul sau planifici riguros momentul. Ai aici cateva sugestii pentru travesarea in siguranta.
5. Drumetiile la altitudine
Desigur nu toate drumetiile montane prespun altitudini mari, dar odata ce cresti nivelul si ajungi si in zone mai inalte trebuie sa iei in considerare o serie de schimbari ce pot aparea. Raul de altitudine (dureri de cap, starile de vertij/ ameteala, etc), conditile meteo mai extreme si desigur relieful mult mai solicitant. Ai nevoie de o conditie fizica mai antrenata, o atentie sporita la echipament si din nou la partea de planificare.
6. Drumetiile pe canicula
Tot mai frecvente sunt episoadele de caniclula, ce aduc temperaturi ridicate chiar si in zonele montane. Desi ar parea ideala vremea calduroasa la munte ea poate sa aduca unele provocari, mai ales pentru unii drumeti. Alegerea echipamentlui corespunzator, a articolelor de imbracaminte ce ofera respirabilitate si o textura usoara, hidratarea corespunzatoare (si aici includem si cata apa avem cu noi dar si recunoasterea surselor de apa corecte de pe traseu), recunoasterea semnelor de deshidratare sunt printre “aptitudinile” ce iti pot fi de folos in zilele caniculare. Ai aici cateva recomandari cum sa ramai activ pe canicula
Fii activ chiar si pe canicula
7. Drumetiile in conditii de iarna
Desigur si reversul caniculei, respectiv conditiile de frig si temperaturi scazute necesita o abordare corecta a oricarui pasionat de drumetii montane. Stratificarea imbracamintei si cum sa o porti corect (de ex imbracamintea mult prea stransa pe corp poate afecta circulatia si de acolo pot sa apara degeraturile superficiale), pastrarea apei, echipamentul mult mai complex pentru trase, etc.
8. Gestionarea situatiilor de urgenta
In proportie foarte mare cele ma mai multe drumetii montane se termina cu bine si cu multe amintiri frumoase, exista situatii cand lucrurile se pot complica: de la mici accidentari pana la pierderea traseului sau altele. Nu iti trebuie neaparat aptitudini de “survivor” ca sa pornesti in drumetie dar exista cateva detalii pe care orice montaniard trebuie sa le stie si o serie de echipamente ce nu trebuie sa lipaseasca din rucsac.
– Un Bothy Bag (refugiu de urgenta) – atunci cand tura este una mai solicitanta; Un Bothy Bag (nume provenit de la refugiile Bothies din zona de Highland a Scotiei) este un refugiu de urgenta realizat din materiale impermeabile (Nylon sau poliester) si rezistent la vant ce permite crearea unui microclimat cald si uscat in caz de urgenta. Poate fi folosit de 1-2 sau mai multe persoane, in functie de capacitate.
– Cum sa creezi un adapost in natura
9. Intalnirea cu fauna
Fie ca este vorba de o inalnire la o scara mai mica: viespui, serpi, vipere sau la o scara mai mare: caini (provocarea in zona noastra o reprezinta cei de la stani), mistreti sau ursi, ca pasionat de drumetii montane trebuie sa stii sa adopti o conduita corespunzatoare pentru a te proteja pe tine si membrii grupului si desigur a proteja si fauna.
Nu hrani animalele salbatice, nu le distruge “casa” si nu uita sa iti tii animalul de companie in lesa pe traseu pentru a evita situatii conflictuale.
10. Eticheta pe munte
Pentru a te putea bucura de adevarata aventura outdoor regulile trebuie respctate si aici. Fii un turist responsabil atat fata de natura cat si fata de ceilalti participanti. Poti citi mai multe aici.
Zăpada, apa, noroiul sau pietricelele găsesc mereu o cale de a pătrunde chiar și în cei mai impermeabili bocanci. Pentru a preveni acestea poartă o pereche de parazăpezi. Parazapezile (adesea cunoscute si ca Gaiters – din lb.engleză) protejează partea superioară, mai vulnerabilă a încălțămintei și îți feresc piciorul de elementele naturii.
Ce sunt parazăpezile?
Parazăpezile sunt o protecție din material ce acoperă partea superioară a bocancului. Parazăpezile arată ca o “mânecă tăiată” cu mici accesorii, proiectate să îmbrace glezna; se fixează de încălțăminte cu o chingă subțire sub talpă și cu un cârlig (optional) ce se agatață de șiret.
De ce să folosești parazăpezi?
Atunci când mergi în drumeție, în urma bocancilor tăi se ridică apă, praf, pietricele sau noroi și sunt șanse mari ca acesteă să ajungă și în interiorul încălțărilor tale, provocând disconfort. Iar dacă plouă sunt șanse mari să ai de-a face cu bălți, noroi și altele. Ca să nu mai vorbim de traversarea pâraielor sau zonelor mlăștinoase sau potecilor pline de zapadă. Folosirea unei perechi de parazăpezi îți asigură un extra strat de protecție pentru ca nimic să nu între în încălțăminte.
Tipuri de parazăpezi
pentru drumeții/ hiking – pot fi scurte sau lungi, sunt foarte ușoare și respirabile și oferta o protecție de bază împotriva apei și murdăriei, Unele pot avea o rezistență suplimentară la apă, datorită unei membrane impermeabile (De ex. Gore-Tex) și pot face față și turelor de iarnă. În general parazăpezile pentru drumeție sunt folosite de la ture de 1 zi până la drumeții de mai multe zile.
pentru alpinism – sunt modele mai tehnice, pregătite pentru ture alpine sau în condiții extreme. Au un nivel ridicat de impermeabilitate și respirabilitate, iar unele pot avea chiar și izolație termică. Sunt în general utilizate în ture montane de altitudine, dar și în cățărare pe gheată, schi de tură.
pentru alergare – parazăpezile pentru alergările montane sunt de obicei scurte, compacte și foarte respirabile și mai puțin impermeabile. Principala lor funcție este să țina murdăria departe de interiorul ghetei de alergare. Cei ce preferă un echipament ultralight în turele montane aleg deseori acest tip de parazăpezi.
parazapezi medii – aproximativ până la jumătatea gambei, undeva între 20 și 30 cm lungime, pentru condiții climatice medii, atunci când trebuie să te protejezi de apă sau noroi/ murdărie
parazăpezi lungi/ genunchi– modele între 38 și 45 cm sau până la linia genunchiului, ce oferă protecție în cazul unor condiții mai dificile, zăpadâ sau zone mlăștinoase/ foarte umede.
Caracteristici ale parazăpezilor
Materialele – sunt general folosite materiale sintetice, nylon și/sau poliester, dublate sau nu cu membrană impermeabilă. Pe lângă protecția la apa și respirabilitatea, materialul parazăpezii închide spațiul dintre pantalon și încălțăminte pentru ca nimic să nu intre în interior.
Sistemul de închidere – în general închiderea parazăpezilor se face cu fermoar, bandă velcro/scai, capse sau combinații între acestea; unele modele au o protec’ie suplimentară peste fermoar. Reglajele parazăpezilor se mai pot face și la partea superioară sau zona mediană cu șnururi sau benzi elastice ce ajută la o bună fixare/ ajustare pe picior.
Chingile – sunt unul din elementele principale ale parazăpezilor, ce ajută la fixarea lor corespunzătoare sub bocanc, astfel încât articolul să îți indeplinească “corect” scopul. Chingile de prindere sub bocanc pot fi din cauciuc/ hypalon, nylon și uneori textil și fixează parazăpada sub încălțăminte. Mecanismul de reglare al acestei chingi (de obicei o cataramă) trebuie să fie pe partea exterioară a încălțării.
Cârligul pentru șiret – majoritatea modelele vin cu această mică agățătoare metalica ce permite fixarea părții din față a parazăpezii pe șiretul bocancului. Acest lucu asigură o potrivire fit pe încălțăminte și protejează suplimentar ca nimic să nu intre pe sub parazăpadă.
Fixarea parazăpezilor
Îmbracă-te și încalță bocancii. Deschide complet parazăpada și asigură-te ca chinga de sub talpă este inchisă în ambele părți (nu trebuie neaparat sa fie ajustată acum) și catarama sau sistemul de reglare al acesteia este pe exterior. Notă: De ce e important ca aceasta cataramă să fie pe exterior? Dacă ambele catarame sunt în zona interioară a bocancilor există riscul de agățare, împiedicare în timpul mersului și pot apărea accidentari. Unele modele de parazăpezi au direct indicate pe ele Stangul (Left)/ Dreptul (Right).
Ridică călcâiul și poziționează chinga parazăpezii sub talpă, exact în scobitura dintre călcâi și partea din față a tălpii. În funcție de tipul de închidere al parazăpezii (față/spate) orientează-te ca și carligul de agățăre pe șiret să fie tot n partea din față.
Fixează puțin fermoarul de închidere și/sau banda cu scai pentru a preveni desfacerea fermoarului și fixează apoi cârligul pe șiret, cât mai în față posibil.
Închide complet fermoarul sau banda cu scai și fixează capsele dacă ai.
Strânge/ fixează chinga de sub talpă în așa fel încât aceasta fie fixă, lipită de talpa bocancului. Partea care rămâne liberă se poate fixa într-un elastic (dacă este prevăzut) sau chiar se poate tăia (dacă banda este din cauciuc). Atenție însă: nu tăia prea scurt pentru a avea loc de eventuale reglaje ulterioare.
Strânge șnurul/chinga de la partea superioară (dacă parazăpada are acest accesoriu) pentru o fixare potrivtă.
Ca orice echipament outdoor o îngrijire corespunzătoare poate prelungi durata de viață. Parazapezile nu au nevoie de un tratament special, dar câteva mici detalii le pot menține ca noi mult timp.
Verifică-le de fiecare dată când termini o drumeție – chinga, fermoarele, materialul să nu fie tăiate sau să aibă murdărie prinsă pe ele
Dacă nu sunt foarte murdare șterge-le cu o cârpă umedă după fiecare utilizare
În cazul în care au avut o tură mai “noroioasă” atunci curățarea este obligatorie. Cu apă călduță și un burete/ perie moale îndepărtează murdăria de pe partea exterioară și clătește bine și partea interioară
Asigură-le o uscare naturală la aer. Evită să pui parazăpezile pe calorifer sau alte surse de căldură directă pentru a nu afecta membrana/ materialul
Ne apropiem cu pași repezi de echinocțiul de toamnă, startul astronomic al noului sezon dar și momentul în care ziua începe să piardă teren țn fața nopții. E timpul ca frontala să râmână permanent în rucsacul tău de drumeție. Dacă nu ți-ai achiziționat până acum o lanternă frontală avem câteva recomăndări în alegerea uneia.
Sunt multe opțiuni disponibile pe piața și uneori alegerea poate fi dificilă, riscând să te pierzi în prea multe detalii. Iată ce caracteristici trebuie să urmărești atunci când vrei să faci o astfel de achiziție.
Bateriile
Majoritatea frontalelor folosesc baterii de tipul AAA dar sunt și modele care utilizeaza baterii reîncărcabile sau sunt compatibile cu amandouă. Dacă mergi în drumeții lungi fără a avea posibilitatea de a reîncărca acumulatorii atunci asigură-te că ai ales un model căruia să îi poți schimba bateriile. Dacă nu ești fan-ul achiziției frecvente de baterii atunci opțiunea cu acumulator este mai indicată.
Recomandarea noastră: mergi pe un model compatibil cu amândouă (baterii și acumulator). În cazul în care rămâi fără una din surse de “energie” o poți avea de rezervă pe cealaltă.
Durata bateriei
Aici comparația între modele nu e foarte ușoară, totul depinde de caracteristicile modelului, tehnologiile folosite sau de modul de iluminare. Frontalele cu lumină constantă (constant lighting technology) îți vor oferi un fascicul de lumină constant, indiferent de nivelul bateriei – dar nu vor avea durată foarte mare de viață. La modelele fără această tehnologie vei observa o descreștere a intensității pe măsură ce nivelul bateriei scade.
Luminozitate și Distanță
Luminozitatea și distanța fascicului sunt printre principalii indicatori ai unei frontale bune sau calitative. Lumenii determină cantitatea de lumină oferită de o frontală iar distanța fasciclului are mai mult legatură cu calitatea sistemului de lentile.
Dacă vei folosi frontala ca sursă de lumină pe lângă cort atunci o capacitate între 25 și 150 lumeni este suficientă. Dacă pornești în drumeții, ture de trekking sau hiking atunci optează pentru un model cu peste 200 lumeni. Pentru ture de mountain bike sau canyoning, pentru plus de siguranță mergi pe o frontală puternică cu minim 250 lumeni.
Distanța fascicului este și aceasta importantă în funcție de activitate sau preferințe. De obicei o distanță de 60 m este în general suficientă, dar dacă ai nevoie de mai mult atunci alege o frontală mai puternică.
Confort
E lesne de înțeles că e de preferat un model cât mai confortabil, mai ales dacă porți frontala mai multe ore la rând. De obicei modelele cu inserții cauciucate pe chingă sunt mai confortabile. Unele modele pot avea doar o singură bandă elastică, altele două. Deși frontalele cu 2 chingi pot fi mai stabile, nu toată lumea le consideră la fel de confortabile.
Moduri de iluminare
Modalitățile de iluminare întâlnite de obicei la frontale sunt:
– Spot – fasciculul de lumina este îngust, concentrat, orientat într-un unghi mai mic. De obicei este modeul Standard folosit pentru luminarea potecii. Acest tip de fascicul se regăsește la majoritatea modelelor de frontale.
– Flood – oferă o lumină wide (într-un unghi mai mare), de proximitate, ce nu neaparat luminează la distanțe mari, ci mai degraba mai mult în jurul tău. Îți permite să te deplasezi în camping, să montezi cortul, să gatești, să cațeri, etc
– Lumină colorată – multe dintre frontale oferă și o lumină roșie, iar modele superioare oferă chiar mai multe culori – albastru, verde. Lumina colorată este mult mai “prietenoasă” cu celelalte persoane din camping când stai la masă sau în cort.
– Strobe – lumină intermitentă – folosită de obicei la semnalizare dar poate fi folosită și atunci când vrei să economisești baterie.
Utlitate
Întotdeauna alegerea echipamentului se face pornind de la utilitatea lui – unde, când sau cum îl vom folosi. La fel este și în cazul alegerii unei frontale.
Dacă vei merge mai mult în drumeții chiar și pe noapte atunci vei avea nevoie de o frontală cât mai puternică, Dacă vei dori doar o sursă de lumină ocazională, în camping de exemplu, poți opta și pentru un model mai simplu. La fel și dacă desfășori activități specifice – ex speologie.
Rezistența la apă
Pentru că poți fi surprins de ploaie pe trasee sau chiar să pornești cu ploaia la drum și rezistența la apă este o caracteristică importantă în alegerea frontalei.
Impermeabilitatea unei frontală poartă un indicator IPX. Factorul IPX (Ingress Protection) este indicatorul pentru gradul de impermeabilitate al unui aparat. Există 8 grade IPX, numerotate de la 1 la 8 dintre care ultimul nivel este cel mai performant. De ex pentru IPX 8 produsul poate rezista scufundat la 1 m în apa până la 30 min.
Cumva toate caracteristicile sunt corelate și este foarte important ca împreună să îți asigure produsul de care ai nevoie. Greutatea frontalei este importantă, mai ales dacă o vei folosi pe timp îndelungat, fiind direct legată de partea de confort. Totuși, o frontală foarte ușoară poate fi mai puțin puternică de aceea e important să o alegi pe cea potrivită nevoilor tale.
Dacă ai găsit mai multe modele cu celelalte caracteristici similare, atunci greutatea poate fi factorul decisiv.
Pentru mai multe sfaturi și recomandări de produse te așteptăm în magazinul Maia Outdoor și online.
𝗜̂𝗺𝗽𝗿𝗲𝘂𝗻𝗮̆ trebuie să conștientizăm că prevenirea accidentelor montane trebuie să fie prioritatea noastră, a tuturor, deopotrivă turiști și salvamontiști. Facem eforturi deosebite, ne pregătim permanent, reușim dotări de excepție cu echipament performant de salvare, prim ajutor și intervenție, refacem marcaje și trasee turistice, refacem sau construim refugii de salvare, baze, posturi și cabinete medicale Salvamont, facem acțiuni educative, asigurăm asistența de specialitate, facem patrulări preventive, dar avem nevoie și de sprijinul dumneavoastră pentru a avea un munte mai sigur și cât mai puține evenimente. Împreună cu celelalte structuri cu responsabilități în salvarea de vieți omenești pe munte, dispeceri SNAU 112 din cadrul STS Serviciul de Telecomunicații Speciale, cei din dispeceratele integrate /comune ISU- SAJ sau dispeceratele Salvamont județene sau cel național, echipajele de pe ambulanțele SAJ sau SMURD, echipajele de pe elicopterele SMURD-IGAV, încercăm permanent să menținem, la cele mai înalte standarde de calitate, desfășurarea activității de 𝐬𝐚𝐥𝐯𝐚𝐫𝐞 𝐢̂𝐧 𝐦𝐮𝐧𝐭̦𝐢!
𝐒𝐀𝐋𝐕𝐀𝐌𝐎𝐍𝐓 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚 a lansat proiectul ”-1” prin care ne propunem ca, împreună cu dumneavoastră, să facem in luna August un pas mic, poate cel mai mic posibil, și să reducem numărul de accidente pe munte , de persoane accidentate grav care au necesitat transport cu ambulanțele SAJ , SMURD sau cu elicopterele SMURD-IGAV și de persoane decedate pe munte măcar cu o singură persoană. De peste 25 de ani, de la an la an numărul de accidente crește constant și îngrijorător și acest fapt trebuie sa fie un mare semnal de alarmă pentru noi toți.
508 persoane accidentate pe munte
𝐒𝐀𝐋𝐕𝐀𝐌𝐎𝐍𝐓 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚, salvatorii în roșu – culoarea salvatorilor de vieți, întotdeauna prietenii dumneavoastră de nădejde de pe cărările munților 
