De mult mi-am propus să fac un mic jurnal al unei ture pe munte și ce tură ar putea fi mai potrivită decât una pe Ceahlău. Aici la noi acasa.

Inițial mi-am zis că s-ar putea să fie o poveste banală: “câte poți povesti despre o tură scurtă pe Ceahlău?” dar se pare că muntele nostru drag reusește să mă surprindă de fiecare dată. Sincer vă zic, fiecare tură pe Ceahlău (și credeți-mă l-am urcat de ceva ori) are ceva special.

Să mergem zic…

Sâmbătă 18 August pe la 13.00 am pornit spre Izvorul Muntelui într-o tură deja clasică pentru noi – traseu Jgheabul cu Hotar urmând să coborâm a doua zi rapid pe Lutu Roșu. Vreme de vară, foarte cald (28 grade la Izvor), pe radar 50-50% șanse de ploaie spre după-amiază. Oana, Marian și eu- ne știți pe toți 🙂

Ceahlăul ne-a întâmpinat un pic cam întunecat și undeva înspre Maici (traseul Poiana Maicilor) se auzeau ceva tunete. Dar nu ne sperie pe noi o ploaie de vară ne-am zis, doar suntem echipați corespunzător și avem energie. Și am început urcarea pe la ora 14.30.

Tunetele au început să ne învăluie și pe la primele băncuțe de pe traseu – la bifurcatia între traseele Lutu Roșu și Jgheabul cu Hotar au aparut și primii stropi. Nu scot geaca de ploaie…că poate trece, dar continuând traseul pe axial au apărut niște stropi mai grei și într-o altă stare de agregare. Nu mai e loc de discuții, ne oprim și punem geaca. Cred ca acela a fost momentul când cineva de sus (mai sus decât Ceahlăul) ne-a vazut echipați, pentru că s-a deschis un adevarat robinet de ploaie și grindina, fulgere și tunete. Ce să faci? Vorba românească, n-ai ce să faci. Stai.

Și am stat și tot am stat, aproape o oră în acelasi loc. Timp în care, pe rând apa și grindina și-au făcut de cap. Apa a trecut prin geacă, pantaloni, bocanci. S-a oprit cei drept la piele. Gheața ne-a făcut să ne punem mâinile pe cap. Poate o frunză de brusture mai amortiza dar din păcate nu erau disponibile. Copacii sub care ne-am adăpostit au ținut ploaiala distanță fix 5 min. Da ne-am gândit că nu e o idee foarte bună să stăm sub copaci în timp ce fulgerele străbat în toate direcțiile cerul dar nici înafara lor nu puteai să stai.

Dar nu vă mai zăpăcesc cu ploaia, ați prins ideea. Am vrut să fac o poză să vedeți “cum nu se mai vede nimic” dar sincer mi-a fost milă să spăl complet telefonul. După o oră de ploaie, timp în care am cotrobăit în rucsac după căciulă și mănuși, s-a scurs și entuziasmul nostru.

Cand în final s-a oprit am supus la vot: ne întoarcem sau continuăm? Ne întoarcem. Înapoi așadar pe la băncuțe și pe Lutu Roșu până la Izvor. Să încerci să pășești cu grijă printre șuvoaiele de apă și noroi? Inutil. La mașină am scos tot din rucsac și pus serie de haine noi. Să vă spun cât de reconfortant este să pui un tricou uscat pe tine și să te încălzești cu șosete “fresh”? Dacă ați prins ploaie pe munte știu sigur că sunteți familiarizați cu senzația.

Funny fact: de parcă nu eram destul de “îmbibați” cu apă în mașina noastra era mare baltă 🙂 pentru că plini de entuziasmul urcării am uitat geamul deschis. Așa că nu ne-a părut chiar rau că ne-am întors. Nu strică să mai aruncați un ochi de jur împrejur înainte să porniți la drum.

După atâta traseu ni s-a făcut foame (pentru că aventura noastră ploioasă a împins ceasul pe la ora 17.30) și ar fi păcat să mergem cu “pachețelul” înapoi acasă. Astfel că pauza de masă nu s-a mai supus la vot și nici cafeaua de după. Ei și după așa răsfăț altfel vezi Ceahlăul, mai ales că între timp a apărut și soarele. Deci ce facem? Votăm.

Am încercat să căutam un pic de semnal să consultăm starea vremii. La o ploaie am avut replică (cu haine uscate) dar la o a doua mai avem? Radarul nu a vrut să ne ajute, dar până la urma…cât poate să plouă? Nu ne sperie pe noi o ploaie, doar suntem montaniarzi 🙂 . Urcăm, că doar de asta am venit la munte.

Ora 18.00 – dubla 2.

Printre aceleași șuvoaie de apă (care încă se scurgeau) și noroi și urme de grindina am urcat frumos și pe răcoare până sus. Urechile ne erau ciulite la alte tunete sau semne de ploaie. Deși am convenit (teoretic) că nu ne mai întoarcem și a doua oară. Sus am fost întâmpinați de un apus roșu și câteva capre negre. De poveste.

Dacă tot e august hai să vedem și noi piramida. Așadar dimineață trezirea devreme.

Duminică, 19 August – ora 05.00

Sus!… că răsare soarele și noi nu ajungem la timp. De fapt răsare pe la 06.16 dar mai bine să îl aștepți tu pe el un pic. O vreme cum nu am întâlnit de mult: mare de nori, cald de urcat în tricou (o spun eu, cea mai friguroasă persoană de prin toate grupurile cu care am fost pe munte) și fară nici un pic de vânt. Și steagul de pe vârful Toaca dormea.

Am ajuns înaintea soarelui, timp numai bun de “meditat” un pic în liniște până la sosirea celorlalți. Nu am adus camera foto în dubla 2 astfel că pozele cu telefonul sunt doar o idee a simplității și frumuseții unui răsărit.

Am bifat și pozat răsăritul și apoi ne-am mutat cu toții pe partea cealaltă pentru al doilea spectacol ce îl poți vedea de pe Toaca în zilele de vară. Piramida.

Care zărește o latură, care zărește vârful, care nu o zăresc deloc :). Și totuși ea apare negresit proiectată spre NV. Bifat și piramida. Ce-ar mai fi? Cu bucurie vă spun că găsit și flori de colț, cam trecute ce-i drept, dar încă acolo, neatinse.

Am zăbovit la o poza, două (tot cu telefonul desigur) dar parcă ploaia de o zi înainte încă ne-a ramas în minte. Așa că am refuzat întâlnirea cu încă una anunțată pentru prânz. Rapid pe Lutu Roșu până la mașinuța plină de haine ude 🙂 .

Și-am încălecat pe-o șa…sau un băț de trekking și v-am spus pățania mea de week-end pe Ceahlău.

Trecând peste nota comică și umorul care ne-a însoțit în aceste 2 zile pe Ceahlău vă spun cu ce am rămas eu după această tură, și ce vă recomand și vouă:

  • păstrează-ți echipamentul într-un dry bag – ține hainele uscate chiar și în condiții de ploaie torențială; și să ai o haină uscată când ploaia s-a oprit este un lucru “neprețuit” (cum zice reclama)
  • pune tot timpul în rucsac un rând de haine de schimb – chiar dacă pleci pentru o tura de o zi – vară sau iarnă
  • mănuși, căciulă și bandana – de multe ori m-am uitat la ele și am zis că sunt inutile, doar e vara…sunt 20 de grade; și totuși când e grindina și vânt și mai stai și pe loc sunt cele mai bune; nu cântăresc mult și sigur ai un buznar mic pe la rucsac unde le poți ascunde
  • mai pune în rucsac și un poncho de ploaie – pelerinele acelea subțiri de unică folosință aproape – când cantitatea de apă e foarte mare îți oferă o protecție în plus; A se nota: acelea le pui peste geaca de ploaie, nu o înlocuiesc. Noi am avut una și am folosit-o pe post de umbrelă anti-grindina toți 3
  • Cântărește bine înainte să continui traseul – consultă-te cu colegii de drumeție, vedeți cum vă simtiți toti, care e starea echipamentului și mai ales cât ar dura să finalizati traseul (poate ai nevoie de frontală).
  • 50-50% șanse de ploaie pe munte…sigur plouă
  • Fii optimist…se oprește ploaia la un moment dat

Pentru mai multe povești de prin munți vino la Maia Outdoor sau urmărește-ne pe blog.

Cărări cu soare!

Andreea

 

 

Articolul precedentCreasta nordică Latok I (Karakorum) – în final cucerită
Articolul următorJurnal de tură: Olimp – un munte al contrastelor
Pe blogul Maia Outdoor vei găsi informaţii despre echipamente şi accesorii pentru drumeţii montane, camping, alpinism şi escaladă sau ciclism. Şi pentru că încurajăm mişcarea de la cele mai mici vârste, vei găsi informaţii şi sfaturi practice care să iţi uşureze alegerea rolelor pentru copii, a bicicletelor, trotinetelor şi skateboard-urilor. Pentru pasionaţii sporturilor de iarnă informaţiile sunt legate de cu schiuri, snowboarduri, patine şi service pentru echipamentele lor. Maia Outdoor este susţinăt activ a tuturor evenimentelor desfăşurate în aer liber şi nu numai. Ne face plăcere să promovăm sau să organizăm competiţii sportive de orice formă, preferând ca locuri de desfăşurare natura. Suntem alături de cei care aleargă, pedalează, vâslesc sau coboară pârtii de zăpadă, blogul relatand evenimentele locale sau naţionale. De asemenea ne alăturăm cu drag şi pasiune campaniilor de educare prin mişcare şi ne dorim să fim mai activi, mai sănătoşi şi mai buni in tot ceea ce facem.

Lasă un Comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.