Așteptam de mult o tură în Piatra Craiului și iată că am prins o fereastră la Cabana Curmătura în week-endul ce tocmai a trecut.
Abia așteptam să ajung să revăd iarna adevarată în Crai căci majoritatea turelor de până acum au fost de vară. Și totuși, odată ajunși la început de traseu (Bandă galbenă de la Fântâna lui Botorog până la Cabana Cumătura) am avut impresia că am greșit anotimpul. Eu vroiam iarnă sau cel puțin așa comandasem. Dacă nu aveai la îndemână telefonul care să îți spună că ești în 9 Februarie chiar puteai să te consideri lejer la început de aprilie. Deja mă gândeam la niște poze frumoase cu brândușe.
Desigur pe măsură ce urcam gheata și-a făcut apariția pentru ca mai apoi din Poiana Zănoaga în sus stratul de zăpadă și gheață să fie constant.
De reținut: nu te lăsa păcălit de pesiajul primăvăratic de la poale și nici gând să renunți la colțarii tip snowline.
Magia Pietrei Craiului
Atât de drag îmi este acest munte încât simt cî mi se întâmplă ceva magic aici, parcă prind aripi. Nu obosesc, picioarele aproape că merg singure în timp ce privirea îmi este doar în sus către creste. Cred că de acolo vine energia.
Desigur mă atrag crestele dar mă și sperie în același timp, mai ales iarna. Mi-ar plăcea și aș vrea să le urc pe toate, pe toate traseele, dar îmi știu limitele. Și cred că te poți bucura la fel de mult de măreția unui munte din locul în care te simti cel mai bine.
Așa că am împărțit această tură într-un traseu mai ușor pentru cei mai mititei (a se citi șoricei, eu fiind cea în cauză) și un traseu matinal pentru a doua zi, pentru cei ‘echipați” cu mai mult curaj.
Piatra Mică
Odată ajunși și descărcați de bagaje la cabana Curmătura. după un mic popas de un ceai pornim într-o plimbare ușoară până în Șaua Crăpăturii – cât să îți reobișnuiești picioarele cu urcușul.
După despărțirea marcajelor continuăm câteva minute pe punct albastru până când se deschide în față peretele Pietrei Mici. Ceva mai multă zăpadă troienită aici și o mică deviere de traseu pentru plus de siguranță. Nu e cazul de colțari tehnici dar gheruțele prind bine pe urcare. Porțiunea cu șufe are mici zone cu gheață dar cu grijă se poate urca și coborî fără probleme.
Atentie: Nu te aventura în urcare dacă nu te simți pregătit sau dacă nu ai o pereche de colțari și desigur încălțăminte adecvată.
Soarele după-amiezii cade spre Bucegi lăsând creasta principală a Craiului în zimți umbriți. Mâine dimineață munții vor face schimb de lumini.
Seară la Cabana Curmătura
Imi place atât de mult la Cabana Curmătura încât îndrăznesc să spun (și știu că unii mă vor contrazice) că este cea mai frumoasă cabană din Carpați. Nu le-am văzut pe toate ce-i drept, dar până acum este în top.
Și cum la o așa cabană trag oameni faini nu a durat mult până când în sala de mese ne-am lipit de cei de la Hai Pe Munte Iași. A fost o seară de poveste așa cum visezi câteodată: foc în șemineu, folk de calitate și oameni de munte. Pisicile dorm lungite lângă foc, un cățel mare ne păzește ușa iar noi spunem povești de prin turele mai vechi.
Să tot stai la un ceai cu rom sau, pentru șoricei ca mine, mai degrabă un rom cu ceai, căci mi-a pus cabanierul cu vârf :). Dar trezirea de dimineață și drumul până la Zărnești își cer drepturile. Așa că la somn cu noi.
Il ocolim ușor și mângâiem pe Muki de noapte buna și somnul vine imediat.
Info utile
- Vă recomand din timp rezervarea la Cabana Curmătura – e aglomerată și nu merge să mergi la risc. Telefon contact: 0745.454.184
- Prețurile variază de la 35 Lei/persoană în camerele cu mai multe paturi la 100 sau 150 Ron/ Camera de 2 sau 3 paturi
- Pagina oficială: http://www.cabana-curmatura.ro/home/ – deși unele informații sunt un pic în urmă. Cel mai bine sunați și verificați
- E util să aveți cu voi papuci de cabană și un sac de dormit ușor dacă vă cazați în sezonul rece, A fost plăcut dar dacă ești mai friguros merge un sac.
Cabana Curmatura – Vârful Ascuțit – cât ai bea o cafea
5.30! E timpul pentru colțarii adevărați, casca și pioletul să intre în acțiune. Și-au pornit spre vârful Ascutit.
Eu și Muki eram la fel de somnoroși încat le-am urat drum bun și ne-am orientat fiecare înapoi spre culcuș. Am revenit în sala de mese la o oră mai rezonabilă (nn 7.30).
O mică ședință foto afară la zăpadă, răsăritul de la bază și o cafea cu lapte. La timp pentru cei doi munțomani să se întoarca cu “vești” de pe vârf. Acolo iarna e încă stăpână.
Pe curând…
Nu prea îmi plac coborârile, sincer prefer să urc, dar cum inevitabil după duminică întotdeauna vine luni așa și coborârea vine după urcare.
Într-un cranț, cranț de colțari (sunetul scos pe gheața dimineții) mp tot uit în spate la creasta ce e acum în lumina soarelui. “Abia aștept să revin“, așa îmi spun de fiecare dată și așa vă spun și vouă.
Recomandare: Mergeți în Crai sau…reveniți în Crai. Aici te poți bucura de orice tip de traseu – o urcare ușoară de începător sau cu toată familia, trasee tehnice sau creastă. Tu alegi – Piatra Craiului te așteaptă.
Pe la jumătatea traseului în jos zăpada dispare și lasă loc, cât de curând ai zice, primăverii. Agăț colțarii de rucsac și mă obișnuiesc cu clinchetul lor până jos în timp ce mintea se gândeste la următoarea tură.
Pe curând Crăiasa – un munte de iubire!
Nu uita acasa:
- coltarii sau gherutele tip snowline
- ochelarii de soare – e frumos când e soare și zăpadă dar poate fi o combinație periculoasă
- aparatul foto/telefonul căci ai întotdeauna ce poza; ai semnal la telefon la cabana și NU ai WiFi – o treabă bună după mine.
Excelent articol! Multumim! <3