Deși tura în Munții Rodnei a fost cu ceva timp în urmă și inițial am zis că nu voi povesti despre aceasta scurtă și intensă aventură am revenit asupra deciziei. Nu a fost o tură lungă și nici bogată în fotografii (adunate să fie doar vreo 10), dar a fost o tură din care cu siguranță am mai învățat ceva.
Traseul ales a fost Pasul Prislop – Șaua Gărgălău – Vârful Gărgălău (2159 m) – un traseu ușor, de trekking, dus și întors pe aceeași rută (2.5h la dus și cam tot atât la întors – 5h total).
Ca niște drumeți responsabili am consultat starea vremii cu o zi înainte de a porni în tura, 45% șanse ploaie undeva pe la ora trei, timp suficient ca noi să ajungem înapoi la mașina. Și-am pornit matinali din Piatra Neamț iar la ora 9 eram deja ajunși la punctul de start. Totul bine și frumos, soare și vreme bună.
Prima bulină neagră pe care mi-o acord – pe parcursul dimineții cei de la ANM au actualizat prognoza și au emis mai multe coduri de precipitații ce includeau și zona traseului nostru (chiar unul portocaliu). Din păcate ajunși sus în pasul Prislop am constantatat că semnalul telefonului a rămas jos si nu am avut cunoștință de ultimele modificări. Buni bazați ca ploaia vine după masă.
Traseul până în Poiana Știol, la interesecția cu traseul spre Cascada Cailor e o plimbare pe drum forestier. A fost o zi cu puține mașini iar stânile erau departe. Ultima încercare pe acest traseu, în iarnă nu a avut succes din cauza zăpezii mari, mai ales pentru cei ce nu erau pe ski-uri de tură (asta fiind eu) dar și a ceții.
De data aceasta se zăreau pe vf Musceta ceva petice de zapadă iar spre Gărgălau nu prea se zărea nimic – șaua și varful fiind în nori. Kilometrii au curs unul dupa altul și după mici pauze de dulce și câteva fotografii cu primele flori de rhododendron am început urcarea către Șaua Gărgălau. Și tot aici au început și primii stropi de ploaie.
A două bulină neagră: nu părea o ploaie foarte amenințătoare ci mai degrabă câțiva stropi răzleți din plafonul de nori de care ne apropiam. Am pus doar geaca de ploaie și m-a dus gandul și spre parazapezi că ar fi util să le pun peste bocanci, dar am zis că nu va fi necesar și am continuat. Una este ceea ce crezi și alta este realitatea, nu întordeauna coincid.
Am ajuns în creasta dar nu am mai oprit la refugiu, pentru că ploaia mai că se oprise și mai erau alte persoane care se îndreptau spre el. Chiar dacă vârful părea în nori am zis să înaintam spre el un pic. Nu e nici prima și nu sunt convinsă că ultima dată când mergem prin plafonul de nori.
A treia și cea mai neagra bulină: am continuat traseul, deși la 10 min după ce trecusem de refugiu stropii de ploaie au devenit mai mari iar vântul a prins ceva putere. Ce a urmat? A urmat ploaia de la ora 3 care a prins ceva viteza și a ajuns la prânz, fix când noi eram pe creastă.
Desigur experienta a fost una inedită și pe alocuri înspăimântătoare. Nu am ajuns pe vârf (cred ca ne-am oprit pe la cota 2000m) pentru că am facut cale întoarsă imediat ce ploaia a devenit torențială. Și asta brusc. A plouat atât de tare încât pantalonii arătau de parca i-am scos din mașina de spălat, fără program de stoarcere. Iar toată apa din ei s-a scurs în bocanci, pentru că parazăpezile stateau ferite de ploaie în rucsac ( nu mai aveam cum să mă opresc să le pun, acum râd si mă cert în același timp de cât de leneșă am fost). De suprapantaloni nu mai zic nimic, aceia stăteau și mai bine pe raft…în magazin.
Partea înspăimântătoare a venit când printre stropii de ploaie și rafalele puternice s-au mai strecurat și niște bucățele de gheată. Atât de tare ploua, apoape că nu îl mai zăream pe Marian care era la 2-3 m în fața mea într-o geaca de un portocaliu viu. În momentul acela ai vrea să te oprești și să aștepți să treacă, dar dacă te oprești îți scade temperatura instant (vă spun eu, m-am oprit o clipă…bad idea).
Partea bună în situația aceasta?! A fost doar ploaie și vânt și nici un fulger. Asta cred că mai lipsea și panica era garantată.
Nu știu exact cât timp am parcurs prin ploaie (cred că aprox 10-15 min), am cam pierdut noțiunea timpului, pentru că mă concentram doar pe potecă și cum să îmi păstrez echilibrul și energia, dar am ajuns înapoi la refugiu. De data asta am intrat pentru a mai pune pe noi ce mai aveam prin rucsac. Multă lume la refugiu, noroc că e încăpător și trainic mulțumită celor de la HPM Iași. Desigur după 10 min ploaia abundentă s-a domolit.
Status echipament:
- bocanci – uzi în interior, asta pentru că la exterior până la sfârșitul turei pielea deja se vedea uscata; dar odată udați în interior nu se usucă așa repede
- pantaloni – ca în mașina de spălat
- șapca– ca la duș
- sub geacă – ghici? Totul uscat!!! Ploaia nu a trecut de geacă și a fost foarte confortabil. (ce bine era dacă aveam și suprapantalonii și parazapezile)
La reugiu am pus un polar sub geacă și imediat m-am simtit mai bine. Am mai pus o bandana, luat mănușile în mâini și cam atat. Nu am schimbat șosete pentru că se udau la loc în bocanci.
Traseul de întoarcere a fost pe repede înainte pentru a păstra energia și căldura acumulată (asta că să nu spun că vroiam să îmi usuc din mers pantalonii). Soarele nu s-a mai arătat iar dacă făceam pauzâ senzația de frig reapărea. Cheia e să nu te oprești – sigur mai poți un pic oricât de obosit ai fi.
Vă spuneam că tura nu a fost bogată în fotografii dar a fost suficientă pentru a aduna amintiri.
Foarte IMPORTANT de reținut (sau lecția pe care am invatat-o eu):
- Echipamentul de ploaie NU trebuie să lipsească din rucsac, indiferent de vreme – geaca de ploaie, suprapantaloni (eu una nu o sa îi mai las), un poncho de ploaie în plus și parazapezile pot face minuni
- Consultp prognoza – cât de des se poate și pe mai multe site-uri
- Nu porni pe trasee, mai ales în zone expuse dacă sunt avertizări de vreme severă – chiar dacă, poate au fost și zile mai norocoase când deși au fost avertizări nu ai văzut nici un strop; nu e o garanție că norii nu vor veni.
- Nu te baza exclusiv pe estimările de timp când vine ploaia (a se vedea cazul de față cu ploaia de la ora 3)
- Nu contiua dacă vremea se înrăutățește și coboară către o zonă sigură
- Nu uita de un rând de haine de schimb în rucsac și încă unul la mașină/ cort.
- Chiar dacă e miezul verii nu pleca pe mmunte fără mănuși, căciulă, bandană, șosete
- Nu uita de informațiile utile în caz că situația devine extremă – nu au fost descărcări electrice, dar e bine să știi cum te protejezi de fulgere pe munte
Să aveți doar cărări cu soare iar ploaiă să vină când sunteți deja la cabană!